Prețurile de transfer, sub lupa fiscului. Cum au mutat companiile profiturile și ce a găsit ANAF după un an de controale

ANAF a verificat tranzacții de 199 miliarde de lei între firme afiliate. 655 de milioane în obligații suplimentare și o lecție clară pentru marile grupuri.

Există o tehnică fiscală pe care marile grupuri multinaționale o practică de decenii, cu o discreție pe care puțini o observă și pe care și mai puțini o înțeleg. Este transferul artificial al profiturilor dintr-o țară cu impozite mari într-o alta cu impozite mai mici, prin manipularea prețurilor la care filialele din același grup își vând sau cumpără bunuri, servicii sau drepturi de proprietate intelectuală. Se numește optimizare prin prețuri de transfer, și atâta timp cât nu depășește limitele principiului „prețului de piață liberă”, este legală. Când le depășește, devine evaziune fiscală sofisticată. ANAF a decis că este momentul să traseze această linie, clar, cu cifre, cu dosare și cu sume de recuperat.

Cine a intrat în vizorul inspectorilor

Verificările au vizat 152 de contribuabili și s-au concentrat asupra companiilor care derulează volume mari de tranzacții cu firme afiliate, înregistrează pierderi fiscale recurente sau au o profitabilitate semnificativ mai redusă decât alte societăți comparabile din aceeași industrie.

Profilul companiilor vizate nu este unul al micilor evazioniști. Este, dimpotrivă, al jucătorilor mari, sofisticați, cu structuri juridice complexe și cu acces la consultanță fiscală de vârf. Tocmai de aceea controlul prețurilor de transfer este considerat cea mai dificilă formă de inspecție fiscală. Ea presupune nu doar verificarea unor cifre, ci reconstituirea logicii economice a unor tranzacții desfășurate uneori pe mai multe jurisdicții. Aceasta se face în mai multe valute, cu mai multe entități intermediare.

Ce înseamnă prețuri de transfer, pe înțelesul tuturor

Autoritatea fiscală explică. Tranzacțiile dintre firme afiliate nu sunt ilegale și nici neobișnuite. Ele sunt parte normală a activității unui grup de companii. Problema apare atunci când prețurile practicate în aceste tranzacții nu reflectă condițiile de piață, ci sunt stabilite artificial. Scopul e a reduce baza impozabilă în România și a muta profiturile în jurisdicții cu fiscalitate mai redusă.

Un exemplu simplu. O filială românească dintr-un grup multinațional cumpără de la compania-mamă din Irlanda un serviciu de management evaluat la 10 milioane euro. Dacă un serviciu similar pe piața liberă ar costa 2 milioane de euro, diferența de 8 milioane reprezintă un cost artificial care reduce profitul impozabil în România. Implicit, reduce impozitul pe profit datorat statului român. Înmulțiți acest mecanism cu 152 de companii și cu 199 de miliarde de lei în tranzacții, și tabloul devine clar.

Cifrele la control. Baza impozabilă, majorată cu 3,38 miliarde de lei

Din suma totală a obligațiilor suplimentare de 655 de milioane de lei, peste 386 de milioane de lei reprezintă impozit pe profit stabilit suplimentar. Aproximativ 179 de milioane de lei provin direct din ajustări de prețuri de transfer . Aceasta reprezintă aproape jumătate din totalul impozitului pe profit suplimentar stabilit în urma controalelor.

Baza impozabilă totală a fost majorată cu peste 3,38 miliarde de lei, iar ajustările de prețuri de transfer au depășit 2,2 miliarde de lei. Aceste cifre ilustrează amploarea decalajului dintre profitul declarat și profitul pe care inspectorii l-au reconstituit prin aplicarea principiului prețului de piață liberă. E standardul internațional consacrat de OCDE pentru evaluarea corectitudinii tranzacțiilor intra-grup.

Domeniile cu cele mai mari nereguli. Ce s-a întâmplat după contestații

Cele mai mari ajustări au fost identificate în sectorul serviciilor. În special serviciile de management, consultanță și IT prestate în interiorul grupurilor au fost găsite de ANAF. Ele sunt urmate de industria manufacturieră și de comerțul cu ridicata. Tocmai în aceste domenii, prețurile de transfer sunt cel mai greu de verificat, deoarece serviciile nu au un preț de piață standardizat și ușor comparabil.

O parte dintre companiile controlate au depus contestații împotriva deciziilor de impunere. Soluționarea acestora este în curs, potrivit procedurilor legale în vigoare. Contestațiile sunt un drept legitim al contribuabililor. În domeniul prețurilor de transfer, ele sunt frecvente tocmai pentru că marja de interpretare este uneori semnificativă. Practica internațională arată că procesele fiscale pe prețuri de transfer pot dura ani și se încheie adesea cu soluții negociate.

Mesajul ANAF: nu vizăm complianța, ci evaziunea sofisticată

ANAF subliniază că nu vizează companiile care respectă regulile, ci pe cele care utilizează structuri artificiale pentru a diminua obligațiile fiscale în România. Autoritatea anunță că va continua monitorizarea acestui domeniu. Mai mult, va extinde numărul de controale în perioada următoare, cu accent pe companiile care prezintă indicatori de risc fiscal ridicat.

Mesajul implicit este limpede. Romania a intrat în era controlului fiscal sofisticat. Nu mai este suficient să ai o contabilitate curată la nivel local. Trebuie ca întreaga structură a grupului să poată justifica, la standardele OCDE, logica economică a fiecărei tranzacții intra-grup.

De ce prețurile de transfer sunt o prioritate globală

Fenomenul pe care ANAF îl combate în România nu este unul local. La nivel global, OCDE estimează că eroziunea bazei impozabile prin prețuri de transfer costă statele membre între 100 și 240 de miliarde de dolari anual în impozite nepercepute. Tocmai de aceea, în cadrul proiectului BEPS (Base Erosion and Profit Shifting), mai mult de 140 de state și-au asumat angajamentul de a consolida regulile privind prețurile de transfer și de a crește transparența tranzacțiilor intra-grup. România este parte a acestui angajament, iar campania ANAF din 2025–2026 este expresia sa practică.

Sursa: Digi24